definiția hiperrealismului

Arta în diversele sale manifestări exprimă idei și sentimente. Artiștii fac parte dintr-un fel de tendință sau tendință creativă. Hiperrealismul este tendința artistică care reproduce ceva de parcă ar fi o adevărată reflectare a realității. Această formă de expresie este tipică picturii și sculpturii și, într-o măsură mai mică, a literaturii.

Un stil „fotografic”

În anii 1960, tendințele abstracte și conceptuale în pictură au început să-și piardă importanța odată cu apariția stilului hiper-realist al unor pictori precum Chuck Close, Antonio López, Don-Eddy și Richard Estes.

În sculptură se remarcă creatorii hiperrealisti precum Ron Mueck. Majoritatea artiștilor acestei tendințe lucrează din fotografii și în operele lor reproduc cu fidelitate obiecte și imagini din viața de zi cu zi, precum străzi, cafenele, mașini sau portrete ale corpului uman.

Prin urmare, nu este o interpretare a realității observate, ci o reproducere absolut fidelă. Această tendință artistică caută perfecțiunea în definirea unei imagini.

Unii critici consideră că această abordare creativă este într-un fel inutilă, deoarece fotografiile exprimă deja realitatea așa cum este și, în consecință, o pictură hiper-realistă este o propunere inutilă.

Din punctul de vedere al istoriei artei, stilul hiper-realist datează de la originile picturii și ale sculptorului, deoarece în ambele discipline s-a încercat să lase o mărturie a lumii așa cum se manifestă în ochii noștri.

Creatorii care alcătuiesc această mișcare nu se prefac că reproduc imagini ca și cum ar fi simple fotografii, ci mai degrabă că exprimă sufletul a ceea ce observă. S-ar putea spune că scopul acestui curent este să depășească simpla reproducere a realității. În lumea artei, sunt tratate trei concepte înrudite: realism, hiperrealism și fotorealism.

Când artistul pătrunde în ceea ce este sub realitate, viziunea sa este suprarealistă.

Hiperrealitate

Hiperrealismul este o tendință artistică, iar hiperrealitatea este un mod de a comunica sau de a exprima ceva dintr-o perspectivă care depășește realitatea însăși.

Câteva exemple de hiperrealitate ar fi relațiile personale prin internet, jocurile în care ficțiunea și realitatea nu se disting sau filmele pentru adulți.

În toate aceste cazuri există o deformare sau exagerare a realului. Cu alte cuvinte, este toată acea manifestare în care se produce o simulare a ceea ce există deja.

Dacă luăm lumea pornografiei ca referință, imaginile prezentate nu corespund sexului real, ci constituie o recreere artificială a sexualității autentice.

Foto: Fotolia - Nomad_Soul