definiția empatizării
Înțelegem prin empatie acel act prin care o persoană simte empatie pentru alta. Empatia poate fi descrisă ca un sentiment care face ca cineva să se simtă la fel ca o altă persoană, în ciuda faptului că nu trece prin aceeași situație; Empatia îi permite pe cineva să se simtă aproape de durerea sau suferința altei persoane pentru că îi place sau pur și simplu din cauza unei chestiuni de etică și emoție umană care îi face chiar și pe cineva să se simtă tulburat când vedeți o altă persoană suferind.
Când vorbim despre empatie sau actul de a empatiza, ne referim la o situație foarte comună pe care fiecare om a simțit-o vreodată și care o poate simți despre o altă ființă umană, precum și, de exemplu, despre un animal. Empatia este una dintre cele mai importante caracteristici ale ființei umane deoarece prin ea se combină două elemente unice care sunt de obicei separate: rațiunea și sentimentul. Acest lucru se întâmplă întrucât, pentru a simți empatie, este nevoie în mod evident de emoție și sentiment, de sensibilitate, dar, pe de altă parte, trebuie să fii conștient și să înțelegi la nivel logic că cealaltă persoană suferă sau trece printr-o situație de durere. Această posibilitate de a deveni conștienți de ceea ce suferă celălalt este ceea ce ne permite într-un mod natural să înțelegem sau cel puțin să ne apropiem de durerea lor.
La fel ca în toate, există cazuri în care oamenii nu sunt capabili să simtă empatie și acest lucru are legătură cu educația sau cu modul în care au fost crescuți. De obicei, o persoană care nu simte empatie poate fi descrisă ca o persoană extrem de rațională, dură și rece pentru care sentimentele altora nu îi fac niciun fel de atracție. Totuși, empatia este un element natural și spontan al ființei umane, pentru care acei oameni care nu o simt trebuie să fi trecut prin situații conflictuale în care nu au primit empatie în fața oamenilor lor. Pentru mulți specialiști,A nu putea empatiza cu altul vorbește și despre o personalitate foarte narcisică care face ca individul să nu poată înceta să se mai gândească la sine și să nu se pună niciodată în locul celuilalt sau să-și apropie sentimentele sau emoționalitatea de cea a persoanei care suferă.
