definiția accentului emfatic

Când punem o întrebare sau facem o exclamație, tonul cuvintelor noastre se schimbă semnificativ. Punem accent pe unele cuvinte pentru a indica interlocutorului nostru că întrebăm sau exclamăm despre o chestiune.

În comunicarea orală, acest fenomen este ușor de identificat, deoarece cu tonul vocii putem exprima dacă ne întrebăm sau exclamăm.

Cu toate acestea, în limbajul scris este necesar să comunicăm într-un fel ce fel de mesaje emitem. Astfel, accentul emfatic constă în specificarea cu o tildă sau accent pe care îl punem o întrebare sau exclamăm.

Norma ortografică în accentul emfatic

În propoziția „Nu înțeleg de ce nu l-ai explicat” cuvântul deoarece exprimă ideea de cauzalitate. Pe de altă parte, în propoziția „Nu înțeleg de ce nu l-ai explicat”, cuvântul „de ce” este separat și accentuat deoarece este o întrebare. În a doua propoziție se pune accent pe mesaj, care este indicat de accentuarea cuvântului. Accentul emfatic este folosit doar în cuvinte precum ce, când, cum, unde, de ce, cine sau pentru ce, fie pentru a cere, fie pentru a face o exclamație.

Cu aceste cuvinte accentuate puteți pune atât întrebări directe, cât și indirecte. De exemplu, „cum vrei să o faci?” Ar fi un mod direct de a întreba și „spune-mi cum vrei să o faci” ar fi un mod indirect de a pune același tip de întrebare.

Pe scurt, în toate acele cazuri în care un cuvânt este subliniat, este necesar să-l precizăm cu prezența unei tilde. Această regulă de accentuare face posibilă diferențierea semnificațiilor și facilitează lectura cuprinzătoare a unui text. Semnele de punctuație (? Și ¡) și contextul mesajului ne oferă informațiile necesare pentru a utiliza corect accentul emfatic.

A nu se confunda cu accentul diacritic

Anumite cuvinte au aceeași ortografie și pot avea sau nu accent în funcție de semnificația lor. Cuvântul te este un pronume și în același timp este un substantiv, în mod specific un tip de infuzie. Ambele sunt scrise exact la fel și pentru a le diferenția folosim o tildă (de exemplu „ceaiul este o băutură foarte populară în rândul britanicilor” sau „Ți-am spus să nu o faci”.

Accentul diacritic vă permite să diferențiați cuvinte precum tot mai multe, știu și știu, dau și de, da și da, eu și eu etc. Dacă luăm cuvântul tu ca referință, acesta poate avea un accent diacritic dacă este un pronume personal (spune-mi tu), dar nu îl are dacă este un adjectiv posesiv (valiza ți-a rupt).

Foto 2. Maria Starus