definirea noului jurnalism
Eticheta New Journalism este utilizată spre deosebire de jurnalismul tradițional și a fost creată inițial începând cu anii 1950 în Statele Unite.
Abordare generală
Până la apariția noului jurnalism, numit non-ficțiune și care se ocupă de genul cronicii, tendința jurnalistică majoritară se baza pe o abordare obiectivă, astfel încât evenimentele au fost spuse așa cum se întâmplaseră. Noul curent a însemnat tratarea știrilor cu o dimensiune literară în care proza nu este depersonalizată, dar cronicarul face parte din povestea pe care o spune.
Caracteristici principale
Cronicarul dezvăluie unele fapte pentru că le-a trăit din interior și le spune din perspectiva sa personală. Punctul său de vedere este total gratuit și nu pretinde a fi un observator imparțial care povestește evenimentele într-un mod lipsit de pasiune.
Cronica jurnalistică abordează temele universale ale condiției umane proiectate pe o realitate concretă legată de prezentul istoric.
În general, cronicarii care fac parte din această tendință efectuează o investigație jurnalistică exhaustivă, iar povestea finală prezintă un ton literar similar cu cel al romanului tradițional.
Context în America Latină
Cubanezul José Martí din secolul al XIX-lea este considerat unul dintre precursorii noului jurnalism. În activitatea sa pentru ziarul argentinian La Nación, a publicat diverse cronici despre cutremurul din Charleston din 1886 în Statele Unite cu un nou stil narativ care combină obiectivitatea jurnalismului și sensibilitatea literară. În același timp, scriitorul nicaraguan Rubén Darío a fost trimis de ziarul La Nación ca corespondent în Spania pentru a povesti despre revoltele din societatea spaniolă după pierderea ultimelor colonii din America Latină.
Exponenții noului jurnalism din Statele Unite
Scriitorii americani Tom Wolfe și Truman Capote din anii 1960 sunt părinții acestei noi tendințe. Primul amestecă realitatea și ficțiunea în rapoartele sale și în ele tot felul de personaje din societatea nord-americană sunt descrise ca și cum ar fi făcut parte dintr-o poveste fictivă. Al doilea a ajuns la faimă cu romanul său „În sânge rece”, o poveste bazată pe uciderea unei familii într-un oraș rural din Kansas.
Pentru a scrie acest roman, Truman Capote a intervievat autorii crimei pentru a afla despre cele mai profunde mecanisme mentale ale acestora. Romanul a fost etichetat „Roman de non-ficțiune” și este apreciat de critici ca model al noului jurnalism.
Fotografii: Fotolia - pongmoji / kolotype
