definiția țarismului
Zarismul este numele pe care istoria l-a atribuit sistemului de guvernare care a predominat în Rusia între mijlocul secolului al XVI-lea și primii ani ai secolului al XX-lea . Deși în anul 1721, Pedro I, a impus titlul de împărat, acest lucru nu a reușit să eradice popularitatea țarismului.
A fost numit așa, întrucât cea mai înaltă autoritate care a făcut și desfăcut Piacere a fost țarul. Țarul era un titlu atribuit împăratului rus. Echivalentul pentru femei a fost tsarina.
La fel ca în cazul absolutismului monarhic , țarismul se caracteriza prin a fi un guvern în care ultimul și singurul cuvânt era tocmai țarul. Adică, puterea locuia într-o singură persoană care era țarul sau țarina și care nu ar trebui să dea socoteală societății care a condus politic sau la un congres. Nici țarul nu avea o reglementare sau o limitare a puterii sale, departe de aceasta. Tot ce s-a întâmplat în chestiuni politice și economice depindea de planurile țarului.
Există însă o a treia problemă în care țarul a avut și o ingerință notabilă, din punct de vedere religios, din moment ce puterea sa absolută în plan politic și economic a fost adăugată că prin poziția sa era protectorul Bisericii Ortodoxe Ruse . Desigur, acest fapt i-a dat o decizie de putere în materie de religie.
Evident, țarismul este antipodele democrației , ultimul sistem de guvernare care se distinge pentru că este poporul care își alege liber și direct reprezentanții, de la cea mai înaltă poziție executivă la funcții legislative.
Revoluțiile care au avut loc în primii ani ai secolului al XX-lea ar face să dispară figura țarului și, prin urmare, forma sa de guvernare a țarismului. Ultimul țar rus a fost Nicolae al II-lea , care va abdica de la tron în 1917.
Trebuie remarcat faptul că în utilizarea colocvială a limbajului, persoana care în munca sa sau în domeniul său de acțiune este numită de obicei un țar care are o putere sau o influență enormă. T ed Turner este țarul media .
