definiția cognitivă

Adjectivul cognitiv provine din cuvântul latin cognoscere, care înseamnă a ști. În psihologie și pedagogie, acest termen este folosit cu referire la capacitatea umană de a învăța și asimila cunoștințele.

În domeniul psihologiei

Începând cu 1950, psihologia a abandonat postulatele comportamentale pe baza modificărilor comportamentului și a început un nou curs cu o orientare cognitivă sau cognitivă. Această nouă tendință se concentrează pe cunoașterea activităților mentale care intervin în percepție, gândire sau memorie. În acest fel, reprezentările mentale ale indivizilor sunt analizate în raport cu aspectele biologice, culturale și sociologice.

Pentru Jean Piaget, procesul de învățare cognitivă sau teoria cognitivă se concentrează pe înțelegerea gândirii. În acest sens, gândirea noastră determină ce credințe și valori ne descurcăm în viața noastră de zi cu zi.

Piaget susține că dezvoltarea cognitivă are loc în patru perioade: senzorimotorul (până la doi ani), pre-operațional (de la doi la șapte ani), operaționalul concret (de la șapte la doisprezece) și operaționalul formal (din adolescență). Aceasta înseamnă că dezvoltarea intelectuală a copilului începe cu utilizarea simțurilor și apoi se creează treptat concepte.

Avansarea intelectului are loc deoarece ființa umană tinde spre un echilibru cognitiv. Cu alte cuvinte, căutăm un echilibru mental în care experiențele noastre personale sunt combinate cu tiparele anterioare pe care le-am dobândit.

Cognitivismul sau cognitivismul include o serie întreagă de teorii care studiază modul în care procesăm, stocăm și interpretăm informațiile în minte. Astfel, obiectivul acestei paradigme este de a cunoaște modul în care mintea umană este capabilă să gândească, să învețe și să acționeze.

În domeniul pedagogiei

În pedagogia cognitivă, studentul este conceput ca un procesor principal al informațiilor pe care le dobândește. În același timp, profesorul trebuie să fie organizatorul informației și care stimulează abilitățile de gândire pentru o învățare semnificativă la elev.

În modelul cognitiv, se revendică rolul individului în procesul de învățare. În acest sens, elevul trebuie să participe activ la învățarea lor și, în același timp, învățarea depinde de dezvoltarea prealabilă a unei serii de abilități mentale dobândite în copilăria timpurie.