definiția consolidării
Cuvântul consolidare este ceea ce este folosit pentru a se referi la un anumit tip de acțiune. Consolidarea nu este altceva decât să oferi ceva fermitate, rigiditate, durabilitate, motiv pentru care termenul ca verb poate fi folosit în spații foarte diferite și diverse. Consolidarea provine din ideea consolidării, consolidarea în termeni specifici nu este altceva decât transformarea a ceva în ceva mai solid și mai ferm. Este important să nu confundați verbul consolidare cu solidificare, deoarece acesta din urmă se referă la procesul de transfer de la o stare de materie la alta.
Cuvântul consolidare este utilizat în general într-un sens abstract sau metaforic și este utilizat în mod regulat pentru a se referi la fenomene de acest tip. De exemplu, nu se vorbește despre consolidarea unui tort sau consolidarea unei mașini, dar este obișnuit să spunem, de exemplu, că un guvern, o instituție, o familie sau un proiect au fost consolidate. Prin urmare, consolidarea nu este ceva ce poate fi văzut clar și specific, dar este în mod normal înțeleasă ca un proces abstract și nu ca un proces concret.
Dacă se înțelege că conceptul de consolidare sau consolidare necesită timp și că nu este ceva imediat, este posibil să înțelegem în același timp de ce acest termen este folosit în situații sau pentru fenomene abstracte. Acest lucru se întâmplă deoarece, dacă spunem că o prietenie a fost consolidată, de exemplu, se înțelege că un astfel de proces a durat timp și nu a fost ceva brusc sau momentan. Dacă s-ar spune că un tort a fost consolidat, această idee de proces nu ar fi implicată. În acest sens, acesta este motivul pentru care cuvântul consolidare presupune întotdeauna exercițiul de a stabili ceva (un anumit tip de fenomen sau proces) cu baze puternice și durabile, astfel încât să nu fie distrus cu ușurință.
