definiția scutirii
Verbul exonerat este prezentat ca un sinonim de atenuare sau descărcare și este folosit pentru a menționa că cineva nu mai are responsabilitatea pentru ceva și, în consecință, este eliberat de posibila sa vinovăție.
Exonerarea ca acțiune de exonerare indică faptul că o persoană este eliberată de a-și asuma o anumită responsabilitate, întrucât nu îi corespunde din anumite motive. Pentru a ilustra această idee, poate fi util să recurgeți la un exemplu simplu: obligația de a plăti impozitul pe TVA. Această taxă are un caracter general, deși legislația în sine are în vedere o serie de circumstanțe în care nu este obligatoriu plata taxei menționate și, prin urmare, există o scutire în anumite cazuri.
Ca idee generală, scutirea implică faptul că există o regulă obligatorie care îi afectează pe toți în mod egal, dar fiecare regulă are excepțiile sale și fiecare excepție este un mod de a scuti pe cineva, de a-l exonera.
În domeniul dreptului
Termenul în cauză are o dimensiune juridică evidentă. Am putea spune că dacă cineva este exonerat de ceva, acest lucru înseamnă că nu poate fi cerută legal nicio responsabilitate legală. Din acest motiv, clauzele de exonerare sunt uneori stabilite, întrucât în acest fel, cel care semnează clauzele respective evită să fie considerat responsabil sau vinovat de unele fapte. Clauzele de scutire de răspundere sunt puse la îndoială de unii juriști, deoarece consideră că anumite responsabilități nu pot fi convenite a priori pentru a fi exonerate, întrucât nicio clauză nu este valabilă în cazul în care se opune celor stabilite de lege.
În contextul dreptului penal, conceptul de exonerare este frecvent utilizat în legătură cu ideea de responsabilitate penală. Un criminal poate fi exonerat de responsabilitatea sa dacă apar o serie de circumstanțe exonerante: o tulburare mentală tranzitorie, o stare de intoxicație ridicată sau printr-o modificare semnificativă a capacității intelectuale.
Printre cele mai frecvente cauze ale exonerării infracționale, apărarea legitimă este cea mai cunoscută. Există o circumstanță care este, de asemenea, utilizată ca posibil argument pentru a evita responsabilitatea: starea de nevoie (de exemplu, în cazul în care cineva a furat în singurul scop de a se hrăni).
Cauzele exonerării sunt prevăzute în codul penal al unei națiuni, deși acest lucru nu împiedică o posibilă discuție juridică cu privire la unele cauze. Un exemplu clar este exonerarea datorată îndeplinirii sarcinii. Această figură juridică a fost folosită de mai multe ori pentru a evita responsabilitatea penală, așa cum sa întâmplat în procesele de la Nürnberg în care soldații naziști au fost judecați la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
