definiția simplității
Cuvântul simplitate este folosit pentru a se referi la o calitate caracteristică a ființei umane care are legătură cu interesul pentru lucruri, obiecte, senzații și situații simple. În acest sens, simplitatea este adesea înțeleasă ca smerenie, deoarece este ceea ce face individul mai centrat, cu picioarele pe pământ și cu puține pretenții de măreție sau bombast.
Simplitatea este acea calitate care face ca un individ să nu fie interesat de efecte materiale deosebite, ci mai degrabă că poate realiza un stil de viață bazat pe simplitate și elemente de bază. Simplitatea poate fi aplicată și spiritului și este aici când este legată de interesul pentru lucruri mai transcendental decât obiectele materiale simple care abundă în viața noastră de zi cu zi și care uneori ne pot face să pierdem din vedere ceea ce este cel mai important.
Simplitatea este caracteristică multor ordine monahale, precum și a unor religii care presupun că viața pământească, cu luxurile și exagerările sale, este nesemnificativă alături de viața cerească care ne așteaptă după moarte. Acesta este motivul pentru care aceste religii invită indivizii să se întoarcă la sursele vieții, la natură și la lucrurile simple care ne permit să ne dedicăm zilele meditației și abordării Dumnezeului corespunzător conform credinței.
Stilul actual de viață al multor societăți înseamnă că virtuți precum simplitatea au căzut în declin în fața stimulului permanent al consumului și a achiziției neîncetate a bunurilor.
Simplitatea este totuși practicabilă chiar și în mediul unui astfel de mediu de la obținerea produselor și elementelor necesare și de bază pentru viața noastră, de la dezvoltarea unui stil de viață confortabil, dar nu ostentativ și de la resursă la situații de fericire care nu sunt legate la consum, dar la experiențe trăite și cu cei din jurul nostru.
