definiția iubitorului de muzică
Un iubitor de muzică este înțeles ca fiind o persoană care are o pasiune neobișnuită pentru muzică. Cuvântul melomaniac provine din greacă: în timp ce prefixul melos înseamnă „cântec” și este și cel care dă cuvântul „melodie”, sufixul mâini este cel care derivă din manie. Astfel, melomanul este cel care are o manie pentru tot ceea ce are legătură cu muzica, cu melodia. Condiția iubitorului de muzică nu este o afecțiune înțeleasă ca o boală, deoarece se poate întâmpla cu alte manii, cum ar fi mania minciunii (mitomania) sau mania incendierii (piromania), deoarece acest lucru nu înseamnă risc pentru persoana respectivă relații sociale, dar că este mai mult o caracteristică a personalității sale.
Melomania sau persoana care are această manie, adică iubitorul de muzică, este o persoană care este interesată în mod special și aproape exclusiv de muzică. În acest sens, oricine se bucură mult de muzică poate fi un iubitor de muzică, dar în mod normal termenul este aplicat persoanelor care au o legătură specială cu aceasta, fie din producția sa, reproducerea sau interpretarea sa. Oamenii care lucrează sau sunt dedicați muzicii sunt întotdeauna considerați iubitori de muzică, deoarece această zonă artistică necesită de obicei o cantitate semnificativă de timp și dedicare.
Așa cum s-a spus la început, melomania sau iubitorul de muzică nu sunt considerate persoane periculoase sau hobby-uri, deoarece nu pun în pericol coexistența pe care o poate avea persoana cu ceilalți, dar acest lucru are legătură cu trăsăturile de personalitate care le fac deosebite. În singurul caz în care poate deveni o problemă este atunci când acea pasiune pentru muzică devine ceva care te împiedică să fii interesat de altceva sau de oameni care nu au legătură cu muzica.
