definiția refrigerării

Prin refrigerare se înțelege acel proces prin care se urmărește scăderea sau reducerea temperaturii mediului, a unui obiect sau a unui spațiu închis din răcirea particulelor. Acest proces de răcire este în general artificial, deși principiile sale se bazează pe răcirea naturală care are loc în mediu. Există diferite tipuri de refrigerare care sunt utilizate în diferite situații, dar, în general, cel mai frecvent este cel care se desfășoară în mediul casnic prin intermediul unor aparate precum frigidere, frigidere și congelatoare.

Procesul de răcire care poate fi aplicat unui mediu sau obiect se bazează pe noțiunea că dacă energia este extrasă sau îndepărtată din acel mediu sau obiect, temperatura acesteia va scădea. Prin retragerea energiei din utilizarea unei mașini frigorifice (cum ar fi un frigider de exemplu) obiectul își pierde progresiv temperatura și se răcește.

Din procesul de răcire sau răcire, se obțin rezultate diferite. Dacă procesul se aplică pe un mediu sau spațiu închis, odată cu trecerea minutelor, acesta va deveni mai răcoros și mai plăcut dacă înainte era prea cald. În cazul în care vorbim despre refrigerare aplicată obiectelor sau alimentelor, acestea se vor răcori și, astfel, pot rămâne în stare mai bună mult mai mult timp. Acesta este principiul prin care au fost dezvoltate dispozitive în care alimentele sunt depozitate și care sunt indispensabile astăzi pentru supraviețuirea umană (deoarece fără ele alimentele și produsele comestibile ar dura mult mai puțin timp).

Prezența aparatelor frigorifice în viața de zi cu zi este un fenomen care s-a produs mai ales din a doua jumătate a secolului XX ca urmare a dezvoltării diferitelor tehnici și aparate frigorifice. Astfel, servește nu numai pentru conservarea alimentelor, ci și pentru reîmprospătarea mediilor, conservarea medicamentelor etc.