definiția școlii tehnice
În domeniul educațional există o gamă largă de etape, cicluri și programe. Astfel, există școală pentru copii, educație timpurie, niveluri de învățământ obligatoriu, liceu, universitate sau formare profesională. Acesta din urmă este cunoscut printr-o denumire, școală tehnică. Scopul acestei opțiuni academice este de a pregăti studenții pentru accesul la muncă.
Ca orientare generală, aceste școli au programe de formare în care există o combinație de cunoștințe teoretice și practice.
Pregătirea pentru muncă nu a încetat să evolueze
În atelierele Revoluției Industriale era figura profesorului și a ucenicului. Nu a existat o pregătire academică formală, deoarece în acel moment nu exista un învățământ obligatoriu. Ucenicii au început ani de zile într-o meserie și în cele din urmă au devenit ofițeri și maeștri.
Pregătirea tehnică a făcut un salt calitativ când școala a devenit un fenomen răspândit. Primele centre educaționale orientate către lumea muncii au fost școlile de arte și meserii. Odată ce elevul a trecut școala primară, s-a alăturat acestor centre și, după o perioadă de aproximativ cinci ani, a obținut un certificat de aptitudine pentru muncă. Acest model a evoluat și în secolul al XX-lea a fost inventat conceptul de școală tehnică.
Obiectivul a fost și este pregătirea tehnicienilor pentru diferitele sectoare industriale. Ca orientare de bază, o parte din instruire este dobândită în companii, iar restul în clasă. În cadrul acestei formări, se pune accent pe cunoștințele științifico-tehnice și, în fundal, sunt incluse subiecte umaniste.
În secolul al XX-lea, cele mai frecvente calificări erau următoarele: tehnician în mecanică, electricitate, construcții civile sau navale sau chimie. În prezent, formarea profesională a devenit extrem de specializată, întrucât a fost necesar un proces de adaptare la revoluția tehnologică și la schimbarea lumii muncii.
Educație și muncă
Abordarea generală a școlilor tehnice constă în găsirea unui echilibru între două aspecte: pregătirea individului și adaptarea lor la lumea muncii. Oferta educațională a unui centru de formare profesională nu poate ignora realitatea lumii muncii.
Binomul menționat mai sus prezintă tot felul de provocări. În primul rând, nu este ușor de prezis care vor fi nevoile pieței forței de muncă în următorii 10-15 ani. Pe de altă parte, pregătirea academică de natură tehnică trebuie să includă programe umaniste care oferă valori și principii și nu doar abilități tehnologice.
Pe scurt, programele de instruire ale școlilor tehnice trebuie să echilibreze trei aspecte:
1) interesele statului în ceea ce privește formarea cetățenilor,
2) interesele comerciale și
3) interesele cetățenilor.
Foto: Fotolia - știință
