definiția retenției
Dacă încercăm să înțelegem termenul „reținere” în sensul său cel mai de bază, trebuie să spunem că este actul de a reține, conține un element, un produs, o entitate abstractă într-un anumit spațiu sau în puterea unei anumite persoane. Acest termen se aplică diferitelor situații, însemnând întotdeauna permanența unui element X fără posibilitatea de a fi extras sau transferat în alt loc. Păstrarea, oricare ar fi semnificația sau aplicația sa, poate fi atât voluntară, cât și involuntară, spontană sau planificată, internă sau externă, iar rezultatele generate de o astfel de păstrare pot varia, de asemenea, de la caz la caz.
Una dintre cele mai frecvente semnificații ale termenului „retenție” este aceea care are legătură cu păstrarea ideilor, cunoștințelor și informațiilor din memoria noastră. Această păstrare este, în majoritatea cazurilor, produsă de studiu, practică și contact permanent cu conceptele reținute. Atât de mult încât un student își păstrează ceea ce studiază în cap prin diferite tehnici de învățare.
Pe de altă parte, vorbim și despre reținerea în sfera economică și atunci se aplică conservării unei părți a profitului sau a salariului de către un agent extern celui care l-a generat. Această practică a fost comună de-a lungul istoriei umanității, mai ales atunci când găsim o prezență puternică a statului în ceea ce privește aspectele economice. Poate apărea și în sfera privată dintre angajator și angajat fără a fi nevoie ca statul să intervină.
În cele din urmă, conceptul de retenție este, de asemenea, utilizat pe scară largă atunci când se referă la starea biologică a retenției de lichide. Această situație fiziologică este legată de neeliminarea anumitor fluide prezente în sânge și fluide corporale care determină organismul să prezinte unele simptome de umflare și astfel să se îngrașe. Această greutate poate fi eliminată prin urinare sau transpirație și atunci conceptul de retenție de lichide este direct legat de diferite tipuri de diete și planuri alimentare.
