definiția savanei
Savana este un spațiu geografic sau ecosistem caracterizat prin faptul că are un climat arid și uscat și o vegetație rară și împrăștiată neregulat fără a forma grupuri mari de tufișuri sau copaci. Savana este caracteristică unor regiuni ale planetei, în special în diferite părți ale Africii, unde se mențin teritoriile naturale și unde găsim o mare parte din cele mai recunoscute animale sălbatice, cum ar fi girafa, elefantul, bivolul și pisicile mari. De asemenea, putem găsi savane în unele regiuni din America de Nord și Asia.
Savana ar putea fi descrisă ca o zonă cu iarbă scăzută și arbuști în care vegetația nu este abundentă sau este mică în înălțime. Solul este în mod normal acoperit de vegetație (spre deosebire de deșerturi sau tundră), dar nu atinge niciodată un rol abundent în peisaj. În același timp, copacii mai mari și mai înalți apar rar și fără continuitate, precum și au coroane mici și nu extrem de prolifice.
O altă caracteristică importantă a savanei este că precipitațiile rămân la un nivel scăzut, ceea ce afectează în mod evident prezența unei vegetații abundente. Solurile nu sunt de obicei extrem de fertile și de aceea ființele umane nu au avansat pe aceste meleaguri cu obiective productive. Clima savanei este în general uscată, cu anotimpuri calde și calde, dar și cu amplitudine termică.
Savanele sunt spații în care animalele nu au multe spații pentru a se proteja de prădători din cauza lipsei de vegetație. Acesta este motivul pentru care majoritatea mamiferelor erbivore (prada felină și alte animale) sunt gestionate în turme de mulți membri pentru a minimiza agresivitatea și posibilele atacuri ale prădătorilor.
