definiția mlaștinii

Termenul de mlaștină este folosit pentru a se referi la acele ecosisteme de tip umed care sunt caracterizate de o prezență semnificativă a apei, precum și de vegetație de tip scăzut și de suprafață care acoperă apa, dar nu o usucă. Mlaștinile se găsesc întotdeauna în regiuni apropiate de mare și sunt considerate depresiuni în pământul în care apa din mare sau ocean ajunge prin valuri și schimbările de maree. În mod normal, mlaștinile sunt spații în care există o mare varietate de floră și faună datorită condițiilor favorabile ale acestui ecosistem.

Mlaștinile pot fi descrise ca teritorii neregulate în care se depune apa din mișcarea mării, precum și din gurile râurilor care își încheie cursul unindu-se cu marea sau oceanul. Se poate spune că mlaștinile sunt un tip de teritoriu intermediar între pământ sau continent și mare.

Datorită prezenței semnificative a apei (care în unele cazuri nu este vizibilă cu ochiul liber datorită vegetației), mlaștinile au întotdeauna un climat umed, propice dezvoltării a numeroase specii de plante și animale. În plus, acestea sunt zone deosebit de utile pentru desfășurarea diferitelor tipuri de activități agricole și de cultivare datorită fertilității lor, deși nu sunt utile pentru activitățile de creștere a animalelor și pășunat.

Mlaștinile au, în general, puțină relief care nu depășește zece metri, acest lucru fiind legat de faptul că aceste ecosisteme sunt aproape întotdeauna la nivelul mării sau foarte aproape de acesta. Cu toate acestea, pot avea depresiuni importante în pământul lor, care alcătuiesc spațiile în care apa va fi depusă ulterior. În funcție de adâncimea terenului, unele mlaștini pot deveni navigabile.


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found