redivivaedizioni.com

Conceptul de stare a naturii face parte din terminologia filosofică. Filozofi precum Locke, Hobbes și Rousseau au înțeles starea naturii ca fiind situația ființelor umane înainte de civilizație. Cu alte cuvinte, este o reflecție asupra modului în care am fost și cum ne-am comportat ca specie. Din definiția a ceea ce este adevărata noastră stare a naturii, va fi posibil să legitimăm o formă de guvernare și o structură a societății.

Starea naturii după John Locke

Acest filozof britanic din secolul al XVII-lea credea inițial că ființele umane trăiau în pace, acționau liber și aveau o atitudine de cooperare reciprocă. Singura lege pe care o respectau era Legea naturală, adică ideea că nimeni nu ar trebui să facă rău altora. Locke a înțeles că rațiunea umană este capabilă să înțeleagă această lege naturală de bază și, prin urmare, este necesar să se impună respectarea acesteia.

Potrivit lui Locke, pentru ca bărbații să nu încalce Legea naturală, este necesar să se formeze un acord între întreaga societate. Pactul dintre indivizi a apărut pentru a proteja libertatea naturală și proprietatea individuală. Având în vedere aceste premise ale statului naturii, Locke susține că cea mai potrivită formă de guvernare pentru întreaga societate este liberalismul bazat pe împărțirea puterilor.

Starea naturii după Thomas Hobbes

Acest filozof britanic din secolul al XVII-lea a reflectat și asupra conceptului de stare a naturii omului pentru a legitima cea mai potrivită formă de guvernare. Hobbes pleacă de la ipoteza ipotetică potrivit căreia omul a trăit într-o permanentă stare de război, întrucât ființa umană este, în cuvintele sale, un lup pentru om. În această stare de război constant, indivizii au nevoie de un corp social care să poată articula o societate dreaptă.

În consecință, indivizii trebuie să fie de acord între ei, renunțând la înclinația lor naturală spre confruntare și, pentru aceasta, sunt de acord să cedeze guvernul unui monarh absolut. Astfel, Hobbes a devenit teoreticianul absolutismului politic, forma de guvernare care permite menținerea legii naturale a tuturor împotriva tuturor.

Starea naturii după Rousseau

Rousseau este un filosof născut la Geneva în 1712. Împărtășește lui Locke și Hobbes ideea unui contract social între bărbați ca bază pentru legitimarea unei forme de guvernare. Cu toate acestea, viziunea sa despre starea naturii este clar diferită. Rousseau susținea că omul necivilizat trăia după instinctele sale, omul fiind un animal solitar și pur care răspunde nevoilor sale de bază.

Omul în stare naturală nu este nici bun, nici rău, dar este complet integrat în natură într-o stare de inocență. În viața din starea naturii, omul a trăit fericit, dar împărțirea muncii și apariția proprietății private au făcut coexistența mai complexă și mai dificilă.

Astfel, egalitatea naturală și fericirea au început să slăbească. Acest lucru creează o corupție larg răspândită a existenței. Pentru a depăși această degenerare a vieții în societate, Rousseau a propus necesitatea unui pact, a unui contract social care să pună capăt inegalităților. Acest contract social trebuie să se bazeze pe libertatea de a decide între toți, astfel încât democrația este sistemul de guvernare care se conectează cel mai bine cu statul autentic al naturii.

Foto: iStock - Rămâne