definiția exegezei

Cuvântul exegeză provine din greacă și înseamnă literalmente a explica sau interpreta. În acest fel, o exegeză este orice interpretare a unui text. Trebuie amintit că exegeza și hermeneutica sunt termeni sinonimi, deoarece ambii se referă la procesul intelectual prin care este descoperit adevăratul sens al unui text. Persoana care desfășoară această activitate este cunoscută sub numele de exeget.

Anumite texte, în special cele din lumea antică sau cele legate de tradiția iudeo-creștină, nu pot fi citite cu criterii convenționale. De fapt, pentru a înțelege adevăratul său sens, este necesar să cunoaștem diverse întrebări: cine a scris textul și care a fost motivația lor, contextul istoric al documentului și posibilele elemente simbolice care apar.

Exegetul este cineva care cunoaște toate elementele și cheile care permit interpretarea corectă a unui text. Când exegetul încorporează o evaluare personală în interpretarea sa, nu se face o exegeză, ci o eisegeză (exegeza implică o poziție obiectivă și eisegeza se bazează pe subiectivitatea interpretului).

Exegeza biblică

Experții din Sfintele Scripturi se confruntă cu o sarcină complexă, de a interpreta corect sensul Evangheliilor

În tradiția evreiască exegeții sunt cunoscuți sub numele de mefarshim, un termen care înseamnă comentator. Astăzi, comunitățile evreiești continuă să analizeze texte sacre, cum ar fi Talmudul sau Tora, pe baza studiilor exegetice.

În tradiția creștină, este investigat și sensul autentic al Sfintelor Scripturi. Trebuie avut în vedere faptul că exegetul creștin, în special cel catolic, trebuie să accepte Biblia oficială (cunoscuta Vulgata) și, pe de altă parte, să aprecieze interpretările Părinților Bisericii (de exemplu, Sfântul Toma) și nu uitați că textele sacre au fost scrise prin inspirația lui Dumnezeu.

Exegeza juridică

Textele legale nu numai că expun un set de norme, dar aceste norme au apărut într-un context social determinat și, prin urmare, necesită o interpretare adecvată.

În acest sens, exegeza juridică este un flux de știință juridică.

Tradiția exegetică a apărut în Franța în secolul al XIX-lea când s-a înțeles că legea nu este pur și simplu o chestiune de reguli care se conformează unei situații date. Astfel, cei care susțin exegeza juridică consideră că textele legale trebuie adaptate la contextul social al fiecărui moment istoric. Cu alte cuvinte, un text legal fără exegeză sau interpretare devine un document formal deconectat de realitate.