redivivaedizioni.com

Este o legătură emoțională și / sau de sânge între cel puțin două persoane, a cărei recunoaștere evoluează în domeniul juridic și sociocultural în conformitate cu o dinamică a pluralității de opțiuni, în timp ce religia presează pentru a menține preceptele tradiționale guvernate de legătura declarată în fața lui Dumnezeu între bărbat și femeie și proiecția descendenților lor. Familia provine din latinescul „famulus”, tradus ca slujitor sau chiar înțeles ca sclav ca mesaj clar de posesie de la proprietarul casei. O origine care descrie „pater familia” ca un rege, un om în frunte, care trebuie slujit, expunând o inegalitate accentuată cu memento-uri chiar și astăzi.

Cum se formează familia?

Sociologii studiază diferitele structuri sociale și una dintre cele mai relevante forme de organizare socială este familia, care este uneori definită ca celula de bază a întregii societăți. Ceea ce suntem în sfârșit ca indivizi depinde de mulți factori: programarea noastră genetică, mediul social și între unul și altul ar fi familia. Familia ca instituție îndeplinește diferite funcții: are un caracter formativ și educațional și, în același timp, este orientată spre ajutor reciproc între membrii săi.

Ca indivizi, ne naștem într-o familie și în timp creăm o nouă structură familială. Aceasta înseamnă că ar fi foarte dificil să înțelegem oamenii în afara relațiilor lor de familie.

Diferite modele de uniune familială

Sociologia abordează problema familiei analizând gradele de rudenie dintre membrii care o alcătuiesc. Astfel, există familia nucleară, care include părinți și copii. De asemenea, putem vorbi despre toți membrii unui nucleu familial (unchi, veri, bunici ...).

Înțelegeți familia monoparentală

Recent a fost inventat termenul familie monoparentală, care este unul în care copiii locuiesc cu unul dintre părinții lor. Să nu uităm, pe de altă parte, că în ultimii ani au apărut noi concepte de familie din modele de conviețuire diferite de cele tradiționale (uniuni de facto cu sau fără copii, fuzionarea a două familii dintr-un divorț anterior, uniuni între persoane de același sex etc.) În orice caz, conceptul de familie nu este uniform și depinde de fiecare cultură și tradiție.

Evoluția postulatului la nivel religios, social și cultural

Conceptul de familie s-a schimbat în timp. În civilizația romană exista figura familiilor de pateri sau a tatălui familiei, care își susținea financiar soția și copiii și era cel mai responsabil din punct de vedere juridic și social. Acest concept a avut consecințe istorice ale primului ordin, în special concepția familiei patriarhale (figura tatălui este esențială pentru înțelegerea rolului social al fiecăruia dintre membrii grupului).

S-ar putea afirma că viziunea romanilor asupra familiei a condiționat dezvoltarea sa istorică ulterioară. De fapt, atunci când ne gândim la conceptul de familie, îl asociem automat cu o reședință comună, o relație, o uniune instituțională (căsătorie civilă sau religioasă), relații domestice și un element afectiv. Această idee generală nu este exclusivă lumii occidentale, deoarece în Est există și o structură patriarhală, iar tatăl este adevăratul „cap” al nucleului familiei.

Componenta afectivă

Un nucleu familial este, pe scurt, un set de legături afective, economice și sociale. Legăturile de rudenie reprezintă un aspect formal al familiei, adică sunt un mod de a o înțelege și de a o structura cu o anumită ordine. Cu toate acestea, aspectul esențial al oricărei familii este relația emoțională dintre membrii ei (rolul unui tată biologic nu poate fi însoțit de un sentiment de dragoste și, dimpotrivă, un tată vitreg poate fi considerat ca un tată adevărat).

Alte familii

Uneori, termenul familie nu este asociat cu nicio legătură de consangvinitate sau cu o formă de conviețuire în casă. De fapt, spunem că colegii de muncă fac o familie mare sau considerăm un animal de companie ca încă un membru al familiei. Dacă spun, de exemplu, că prietenii mei fac parte din familia mea, exprim un puternic sentiment de apartenență între prietenii mei și eu.

Familia și limba

În comunicarea obișnuită folosim multe idei și expresii care se referă la familie. Dacă un copil aparține unei familii cu puține legături emoționale sau cu probleme sociale și economice evidente, se spune că provine dintr-o familie nestructurată. Proverbul încorporează tot felul de referințe (de la familie și de la soare, cu cât este mai departe, cu atât mai bine, de la părinți cântători, copii de căprioară sau rufele se spală acasă). În multe părți ale lumii se folosește conceptul „a fi dintr-o familie bună”, ceea ce implică faptul că cineva face parte dintr-o familie bună.

În cele din urmă, merită să ne amintim că dobândirea limbajului poate fi înțeleasă doar ca un proces de învățare în cadrul familiei.

Fotografii: iStock - visual / svetikd