definiția demnității
Conform etimologiei sale, cuvântul demnitate provine din latinescul dignitas, o calitate care exprimă valoarea intrinsecă a ființei umane. Pe de altă parte, adjectivul dignus în latină indică valoarea cuiva ca ființă umană. Indiferent de semnificația sa originală, trebuie amintit că în vremurile civilizației romane, când instituțiile Imperiului trimiteau pe unul dintre reprezentanții lor pe un alt teritoriu, îl numeau demnitar, în așa fel încât persoana respectivă simboliza demnitatea Romei .
Demnitatea este cunoscută de acea valoare care ne face să ne simțim valoroși și celălalt, care ne urmărește și ne vede, produce o astfel de senzație, fără niciun motiv legat de materialul care mediază în acea percepție proprie sau în cea a altora. Sau socială .
Demnitatea este acea valoare intrinsecă și supremă pe care orice ființă umană o poate contribui la dezvoltarea prin acțiunile și comportamentul său, până la exaltarea acesteia, indiferent de situația economică, socială, culturală sau ideologică pe care o prezintă aceasta sau acea persoană, deoarece pentru demnitatea nu contează ce cred, ci mai degrabă ce fac cu acel gând
Evident, a fi o persoană demnă este o treabă dificil de realizat, pentru început, care se comportă și acționează în toate așteptările vieții sale, atât personale, cât și profesionale, cu decor, făcându-se respectat, fără să-i pese, de exemplu, lăsând o sumă importantă de bani, o poziție de putere care poate deschide calea gândirii la viitor, preferând apoi să-și păstreze valorile comportamentale, cele care l-au făcut o persoană demnă pentru ochiul lumii și al lumii sale, ceea ce este același sau egal cu a spune acea persoană care se concentrează pe spiritual mai mult decât pe material, care va fi numit și descris ca demn.
Fiecare persoană este demnă în virtutea faptului că este o persoană
În relațiile umane există, de obicei, ierarhii sociale, economice sau culturale. Cu toate acestea, ideea demnității implică faptul că fiecare individ merită să fie respectat, indiferent de statutul său de persoană.
Valoarea demnității este aplicabilă celorlalți și propriei persoane. Astfel, ceilalți merită să fie respectați, iar sine trebuie respectat și valorizat. Această idee a fost întruchipată în Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și din acest motiv sclavia este denunțată ca o formă de nedemnitate.
Conduita unora este inacceptabilă din punct de vedere moral și legal tocmai pentru că merge împotriva demnității umane. În acest fel, avortul, violul sau utilizarea violenței în oricare dintre formele sale sunt înțelese ca comportamente nedemne.
Demnitate și animale
Animalele sunt uneori tratate violent de oameni. Pentru unii, animalele au demnitate în același sens ca și ființele umane, în timp ce alții consideră că ideea demnității se aplică doar oamenilor. Într-o poziție intermediară, există cei care susțin că animalele au o valoare și ar trebui respectate, dar acest lucru nu implică faptul că despre un animal se poate vorbi despre o ființă demnă.
Demnitatea umană conform doctrinei sociale a Bisericii Catolice
Pentru Biserica Catolică persoana este centrul existenței și nu este acceptabil să existe ceva care să contravină demnității lor; nici bani, nici bunuri materiale, nici alte persoane. Această idee se bazează pe considerația prealabilă că persoana a fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
În lumina doctrinei sociale a bisericii, demnitatea umană este un principiu moral fundamental. În acest sens, din ideea demnității biserica își asumă două angajamente: să ajute pe cei mai săraci și să promoveze solidaritatea cu cei mai slabi.
