definirea melodiei

Cuvântul melodie provine din termenul grecesc meloidia care înseamnă „a cânta”. În limba noastră, cuvântul melodie este folosit pentru a desemna un set de sunete care sunt unite sau grupate într-un mod special în jurul unui scop: pentru a construi un sunet mai complex și mai durabil, care să fie plăcut pentru urechea umană și care generează în el un anumit tip de reacție. Melodia poate fi compusă din doar câteva note, precum și o infinitate de ele, caz în care trebuie să înțelegem melodia ca o componentă a operelor muzicale.

Melodia ca element abstract trebuie apoi înțeleasă ca un set de sunete de bas sau înalte care sunt ordonate într-un mod specific în conformitate cu intenția compozitorului. Melodiile pot fi găsite în orice situație a vieții de zi cu zi, deși, în general, conjuncția dezordonată și lipsită de sens a diferitelor sunete (cum ar fi o stradă plină de mașini, claxoane și alte zgomote urbane) nu este înțeleasă ca o melodie. Dimpotrivă, pentru ca o melodie să fie înțeleasă ca atare, trebuie să demonstreze o anumită organizare și construcție, deoarece asta demonstrează că melodia a fost generată într-un fel și nu întâmplător.

Melodia este probabil cel mai important lucru în orice operă muzicală, deoarece este ceea ce permite sunetelor să sune chiar și în ton (indiferent de stilul muzicii), iar sunetul final să fie plăcut pentru ascultător. În plus, melodia este, de asemenea, ceea ce permite sunetelor odată pierdute să găsească continuitate și, astfel, se poate construi ceva mult mai complex și mai interesant. Melodiile pot fi repetate într-un mod variat de-a lungul unei opere muzicale, deoarece mici variații pot fi generate pe aceeași structură, dar pornind întotdeauna de la același punct.