definirea scrisului

Scrierea este actul de a reprezenta cuvinte sau idei cu litere sau semne pe hârtie sau pe orice altă suprafață.

Scrierea se numește exercițiul scrisului cu scopul de a transmite idei, a scrie un tratat, document sau text fictiv, a desena note și semne muzicale, a înscrie date sau orice altă acțiune de transpunere a literelor și simbolurilor pe o anumită suprafață.

Istoria scrierii ca sistem de reprezentare grafică a unui limbaj datează din 4000 î.Hr. Este compoziția unui cod de comunicare verbală prin semne gravate sau desenate pe un suport care poate fi o hârtie, un perete, un tabel și chiar un digital dispozitiv precum un computer. Astfel, scrisul trebuie să corespundă unui anumit limbaj sau limbaj, împărtășit de una sau mai multe persoane care pot interpreta ideile și conceptele întruchipate în actul scrisului.

Scrierea este o acțiune care are loc în tot felul de domenii și în diverse scopuri. O persoană poate scrie o notă, o poezie sau orice serie de scrisori cu singurul scop de a le exprima și păstra pentru sine, ca în cazul unui jurnal personal. De asemenea, scrierea poate fi utilizată ca mijloc de canalizare a poveștilor, a nuvelelor, a romanelor și a altor tipuri de texte poetice sau literare. Acest obiectiv este estetic, creativ, cultural și este probabil cel care a îmbogățit cel mai mult limba de-a lungul istoriei.

Scrierea este utilizată informal pentru a comunica informații mai mult sau mai puțin relevante, cum ar fi o conversație printr-un program de mesagerie instantanee între doi prieteni. Pe de altă parte, este, de asemenea, utilizat într-un scop formal în afaceri, în medii juridice și instituționale, în medii de lucru și altele. De asemenea, este utilizat pe scară largă ca mijloc de comunicare între doi indivizi în scopuri emoționale, cum ar fi o scrisoare sau un poem de dragoste.

Scopurile scrierii sunt în mod evident infinite și, dincolo de limbajul oral, constituie cel mai relevant mijloc de comunicare umană.