definiția stabilirii
Conceptul de clasă conducătoare sau clasă conducătoare a fost înlocuit cu un altul, termenul englezesc establishment. Acest cuvânt se referă la orice persoană, grup social sau instituție care are o influență semnificativă asupra întregii societăți.
Cine face parte din acest grup select?
Un lider politic, o presă relevantă sau un guru al finanțelor au ceva în comun: toți au o pondere specifică în societate. Opiniile lor sunt luate în considerare și tot ceea ce le înconjoară devine știre de interes general.
Din perspectiva lumii globalizate, o scurtă listă a instituției ar putea fi următoarea: lobby-uri, mari corporații, reprezentanți ai băncilor, unele instituții de prestigiu etc. A face parte din unitate este legat de puterea economică, mass-media și socială. Dacă un politician face parte dintr-un parlament național, dar este integrat într-o minoritate, nu s-ar putea spune că este membru al instituției.
Pentru a avea această considerație, este necesar ca unele cerințe generale să fie îndeplinite:
1) că pozițiile convenționale sunt apărate (de exemplu, bipartidismul în sfera politică),
2) că individul sau grupul în cauză are eticheta de câștigător, întrucât niciun grup învins sau marginal nu are această considerație și
3) că ideile apărate au drept scop păstrarea ordinii economice și sociale stabilite (ar fi de neimaginat ca un grup anarhist să facă parte din instituție).
Paradoxurile stabilirii
Cu cuvântul stabilire există un paradox. Pe de o parte, oricine face parte din acesta are putere, bogăție sau influență, dar în același timp termenul este folosit într-un sens peiorativ, deoarece se consideră că înființarea ajunge să fie un club de persoane privilegiate a căror singură intenție este să își mențin poziția dominantă.
Dacă o persoană este integrată în stabilirea profesiei sale, ea devine o figură consacrată și, în consecință, este recunoscută de unii, dar invidiată de alții. În acest sens, poate exista un alt paradox: cineva care se confruntă cu stabilirea devine un personaj bine apreciat și poziția sa contrară puterii stabilite îl face un membru proeminent al anti-establishmentului, care este practic un alt tip de stabilire.
Cazul Frontului Sandinist
Ideile și valorile nu sunt statice, ci sunt supuse unei transformări constante. Uneori există o călătorie curioasă de la marginalizare la recunoașterea socială și prestigiul clubului de stabilire.
Cazul sandinistilor din Nicaragua este un exemplu al acestei curioase transformări, deoarece în anii 1970 sandinistii erau revoluționari care apărau lupta armată și, în cele din urmă, au devenit grupul de conducere al națiunii.
Fotografii: Fotolia - Fisher / Mesamong
