definiția entropiei

Entropia este înțeleasă a fi un tip de mărime fizică care calculează energia care există într-un anumit obiect sau element, dar care nu este utilă pentru efectuarea muncii sau a efortului. Entropia este acea energie care nu este utilizabilă înainte de apariția unui proces termodinamic, de exemplu, punerea în circulație a unei anumite cantități de energie din reacția unuia sau mai multor elemente. Astfel, în termeni mai apropiați de lexiconul comun, entropia ar putea fi descrisă ca energia care este de unică folosință înainte de un proces termodinamic, acea energie care nu este utilizată și, prin urmare, nu este considerată utilă pentru un astfel de proces.

În cadrul termodinamicii sau ramurii fizicii care studiază procesele care decurg din încălzirea energiilor și punerea în mișcare a diferitelor elemente naturale. Figurile de entropie din această ramură a fizicii ca un fel de tulburare a tot ceea ce este sistematizat, adică ca referință sau demonstrație că atunci când ceva nu este controlat poate fi transformat și dezordonat. În plus, entropia presupune că o situație de echilibru sau omogenitate apare din acel haos sau tulburare existentă într-un sistem care, deși este diferit de condiția inițială, presupune că părțile sunt acum egale sau echilibrate.

Când vorbim despre entropie, care este reprezentată grafic de litera S, vorbim despre un proces natural prin care elementele își pierd energia sau se transformă în elemente noi, lăsând în urmă o urmă de deșeuri care nu poate fi refolosită. Dacă luăm în considerare faptul că cuvântul entropie provine din greacă și reprezintă ideea de evoluție sau transformare, vom putea înțelege mai bine semnificația acestuia: entropia nu este altceva decât un fenomen prin care se obține ceva omogen dintr-o defalcare de echilibru și eliberare de energie care nu poate fi refolosită.


$config[zx-auto] not found$config[zx-overlay] not found