definiția limitării
Noțiunea de limită este tipică pentru multe situații de comunicare umană. Iar limitarea constă în stabilirea acelor limite sau obstacole care împiedică ceva.
Ideea limesului roman (granițele unui teritoriu) configurează aspectul esențial al limitării. Din punct de vedere personal, indivizii au dificultăți în a acționa. Să ne gândim la persoanele cu dizabilități. Au dificultăți specifice în funcție de dizabilitatea lor (fizică, senzorială sau intelectuală). Dar toți indivizii au limitări, iar motivația umană este forța interioară care se luptă să le depășească.
În geografie, prezența termenului de limitare este cea mai vizibilă. În studiul hărților sau al planificării urbane, este necesar să se utilizeze simboluri pentru delimitarea zonelor sau teritoriilor. În mod specific în geografia fizică, limitarea are o prezență mai mare, deoarece este studiul fizic al terenului de la limitele sale naturale, adică trăsăturile geografice (râuri, lanțuri montane ...) care afectează o anumită zonă.
Există limitări economice, sexuale, tehnice ... Când nu există impedimente, vorbim despre o situație nelimitată, ceva cu adevărat rar. Dacă ne ocupăm de ideea unui obstacol sau obstacol în raport cu ceva, aceasta implică faptul că acel ceva are unele posibilități de dezvoltare și acestea sunt reduse datorită intervenției limitelor care îi încetinesc potențialitatea. Acest lucru se întâmplă în domeniul sportului. Sportivii au limitări fizice și tehnice și fac exerciții, astfel încât să dispară sau să se diminueze.
Oamenii se uită deseori la imensitatea universului și se întreabă de limitele sale. Este o întrebare sau o preocupare obișnuită și se ocupă de aceasta, dintr-o abordare foarte specializată, despre astronomie. O idee similară apare în raport cu matematica sau fizica, cunoștințe în care conceptul de limită este utilizat prin formule care determină un aspect al realității. Atât matematicianul, cât și fizicianul încorporează termenul limitare și variantele sale pentru a-l aplica studiului numerelor, intervalelor, funcțiilor sau secvențelor.
Posibilitățile și direcțiile unui cuvânt par nelimitate, iar lățimea limitării cuvântului este un bun exemplu.
