definiția numărării
Termenul de numărare este un verb care înseamnă listarea diferitelor elemente într-un mod ordonat și crescător. Poate fi folosit și în alt sens, atunci când se referă la acțiunea de a spune o poveste, a spune o poveste. Numărarea presupune întotdeauna exprimarea anumitor informații care au fost organizate în mod adecvat pentru a le face mai accesibile și mai ușor de înțeles de către publicul care le primește.
Unul dintre principiile numărării sau actul de numărare (înțeles ca enumerarea elementelor sau simbolurilor) este acela al împărțirii informațiilor totale în subelemente care vor fi clasificate în funcție de mărimea, importanța, cronologia etc. Acest act de numărare este legat în special de știința matematică care organizează și ordonează informațiile sale cardinale prin numere care pot fi crescătoare sau descrescătoare. Când este înțeleasă în acest sens, acțiunea numărării este întotdeauna privită ca una dintre primele abordări pe care le au ființele umane la știința matematică, o activitate care se desfășoară întotdeauna din utilizarea culorilor, a jucăriilor și a diferitelor elemente care facilitează copilul abstractizare mentală.
Cu toate acestea, termenul „a spune” se referă și la acțiunea de a spune o poveste, iar aici știința matematică nu are nimic de-a face cu aceasta. În acest caz, vorbim despre acțiunea de a spune o poveste, o legendă, o poveste sau un eveniment. Numărarea este aici și un act de expresie, dar în loc ca informațiile să fie codificate în cifre sau simboluri matematice, se folosesc cuvinte, forme literare, forme de expresie, exclamații, accente și alte elemente care îmbogățesc povestea. Actul de a spune o poveste a fost prezent din timpuri imemoriale în istoria umană, deoarece omul a simțit întotdeauna nevoia de a-și raporta trecutul, precum și prezentul, atât prin forme fictive, cât și non-fictive.
