definiția opresiunii

Pe de o parte, opresiunea exprimă o stare de rău interioară. Dacă este o senzație fizică, se referă la o sufocare în piept, care provoacă suferință respiratorie sau unele dureri.

Acest tip de disconfort poate fi folosit și în sens spiritual sau mental. Se întâmplă atunci când avem o problemă sau o situație stresantă și acel disconfort creează un sentiment de regret. În acest sens, opresiunea este tipică situațiilor de mare tensiune sau stres emoțional cauzate de circumstanțe personale adverse; o problemă de muncă, familie sau mai des o dezamăgire de dragoste.

Asuprirea pe plan politic

Pe lângă semnificația fizică sau psihologică, opresiunea se referă la fenomene colective din arena politică. Este ceea ce se întâmplă atunci când un popor sau o națiune este supusă unui regim tiranic. În acest context, regimul acționează ca un opresor, iar populația în ansamblu este oprimată. De-a lungul istoriei au existat momente de opresiune specială, în special în dictaturi sau regimuri totalitare. Atunci când liderii exercită puterea supunând cetățenii represiunii, există o frustrare generală, sentimentul colectiv de a nu putea relaționa pe deplin și cu niveluri rezonabile de libertate. Confruntat cu acest sentiment, există, de obicei, o dorință de libertate, care provoacă o reacție populară care vizează încetarea opresiunii politice. Acest lucru s-a întâmplat în majoritatea proceselor revoluționare.

Asuprirea dintr-o perspectivă politică implică o relație de putere. Iar puterea este acțiunea de a forța pe cineva să impună o serie de îndrumări sau norme pe care nu le-ar îndeplini din propria lor voință. În democrații există mecanisme de putere, dar ele sunt legitimate de puterea electorală și, în paralel, există o împărțire a puterilor (executivă, legislativă și judiciară) care atenuează nivelurile de opresiune pe care un regim democratic le-ar putea exercita asupra cetățenilor.

Opresiunea are loc cel mai frecvent în cadrul dictaturilor sau al formelor de guvernare democratice. Oamenii sunt cei care, în mod majoritar, suferă de o politică despotică. Și există o acceptare a acesteia, deoarece există frică din partea cetățenilor. Frica devine un mecanism cheie pentru a provoca opresiunea, deoarece liderii aplică pedepse severe sau sancțiuni pentru orice amenințare. Represia și lipsa de libertate se adaugă fricii, creând un mediu de mari tulburări sociale. Opresiunea se aplică grupurilor minoritare sau grupurilor aflate într-o situație precară: țigani, homosexuali, oponenți și oricine exercită un fel de critică a puterii opresive.

În istoria umanității, există perioade de opresiune și libertate, două forțe permanente și opuse. Este lupta dintre opresori și oprimați.