definiția tempo-ului
Cuvântul tempo este unul care este folosit pentru a se referi la timpul muzical în care este interpretată o operă sau o piesă muzicală. Cuvântul tempo este legat tocmai de ideea timpului și originea sa provine probabil din italiană, limba în care au fost interpretate în mod tradițional primele opere și opere de muzică clasică. Tempo-ul este o caracteristică intrinsecă a fiecărei opere sau a fiecărui stil muzical, deci se poate spune cu ușurință că există multe tempo-uri, fiecare specific unui tip de operă muzicală. Tempo este unul dintre elementele esențiale la crearea unei opere muzicale, deoarece este ceea ce permite celor care o interpretează să știe cu ce viteză trebuie executate fiecare dintre notele care o compun.
Deși conceptul de tempo poate fi folosit pentru o varietate relativ largă de fenomene în care se face referire la timpul pe care un lucru sau o persoană îl poate avea, utilizarea acestuia este în majoritatea cazurilor în domeniul muzical.
În acest sens, tempo-ul este tocmai timpul sau viteza în care trebuie executată o operă muzicală pentru a-și expune virtuțile cu o mai mare claritate. Pentru a indica ritmul pe care îl poate avea o lucrare, acesta este setat la începutul acesteia, care se face într-o evaluare a ritmurilor sau sunetelor pe minut. Acest calcul este cel care are ca rezultat diferite tempo-uri care pot face ca o operă să aibă un profil complet specific, pe lângă impactul tempo-ului și asupra dificultății pe care o va reprezenta lucrarea pentru cei care o interpretează (cel mai rapid va fi cel mai dificil și cel mai lent mai ușor).
Tempo-ul poate oferi multe opțiuni diferite, de exemplu, alpinism, lung , lent , lent moderat , andante , vivace sau prestissimo . Rețineți că toate numele acestor tempo sunt, de asemenea, în italiană.
