definiția industriei siderurgice
Industria siderurgică este o industrie care se concentrează pe transformarea unui mineral, fierul. Acest mineral este transformat în mod normal într-un furnal, o instalație industrială în care fierul este topit într-o capsulă cilindrică în care combustibilul solid din cocs suferă reacții chimice care îl transformă în fier.
Obținerea fierului în industria siderurgică este destinată unui alt metal, oțelul. Cu toate acestea, există fabrici de oțel care obțin oțel direct din resturi feroase.
Hierra, piesa puzzle-ului cu care începe procesul
Toate produsele obținute din fier alcătuiesc industria siderurgică, o industrie grea care produce o serie întreagă de metale cu o mare valoare strategică (tungsten, nichel, crom sau mangan). Din aceste metale este posibil să se fabrice ustensile foarte diverse legate de tot felul de activități economice (construcții de case, industria auto, industria navală, utilaje grele).
Istoria industriei siderurgice
Până în secolul al XVIII-lea, fierul se obținea prin încălzirea straturilor de minereu de cărbune în cuptoare înalte de câțiva metri. Produsul rezultat a fost o masă de fier care a trebuit să fie prelucrată în fierbinte în forjă și ulterior supusă unui ciocănit intens. Așa s-a realizat fierul forjat. Cuptoarele consumau atât de mult cărbune încât lemnul a devenit rar. Datorită acestui fapt, a apărut nevoia de a căuta un alt tip de combustibil. În Marea Britanie existau zăcăminte de cărbune mineral cărbune, dar acesta ardea cu greu.
Găsirea unui răspuns
La începutul secolului al XVIII-lea s-a găsit o soluție: utilizarea unui derivat de cărbune mineral, cocs, în furnalele, care se obținea prin distilarea cărbunelui. Pentru a activa arderea în cuptoarele de cocs, a fost necesar să se injecteze un curent intens de aer, care a fost realizat de la motorul cu aburi. De atunci industria siderurgică a început să fabrice tuburi, grinzi și butoaie, elemente de bază în diferitele industrii grele. Acest proces industrial a stat la baza unei noi ere, cunoscută sub numele de Revoluția Industrială.
În secolul al XIX-lea, dezvoltarea industrială s-a răspândit din Marea Britanie în restul țărilor din Europa de Vest. Procedurile de conversie a fierului în oțel erau destul de scumpe, dar în jurul anului 1850 a fost inventat un convertor care a transformat fierul în oțel. Această schimbare în industria siderurgică a avut consecințe în industriile metalurgice, în industria textilă, în mașinile agricole și în fabricarea tuturor tipurilor de scule.
