definiția delegatului
Acțiunea de delegare constă în acordarea unei alte persoane unei anumite responsabilități. Aceasta implică faptul că există două subiecte care intervin în această acțiune: un delegat care acționează ca reprezentant al cuiva și persoana care decide să își atribuie obligația sau responsabilitatea, adică cine delegă.
Este delegat unei alte persoane pentru că este de încredere sau pentru că este util să o facă sau ca test pentru a cunoaște capacitatea celeilalte.
Acțiunea de delegare în organizații și în mediul de afaceri
Organizațiile de o anumită dimensiune au de obicei o structură ierarhică. În majoritatea acestora este destul de obișnuit să acționezi prin delegare. Astfel, dacă președintele unei entități nu își poate exercita temporar funcțiile, el trebuie să delege vicepreședintelui. Ceva foarte asemănător se întâmplă în lumea afacerilor și atunci când un manager nu își poate asuma responsabilitățile, poate delega cuiva care este instruit să facă acest lucru.
În orice grup uman există necesitatea delegării. De fapt, în armată, acțiunile se desfășoară prin delegare, deoarece un ordin este dat de un înalt funcționar și se efectuează succesiv la diferite niveluri militare.
În general, se consideră că delegarea către alte persoane este total necesară, altfel o organizație își pierde eficacitatea atunci când vine vorba de rezolvarea problemelor care pot apărea.
Delegat în procesul educațional
În școala tradițională, profesorul predă și stabilește orientări, iar elevii sunt simpli destinatari de informații și nu au altă responsabilitate. În cele mai inovatoare abordări educaționale, se încearcă delegarea anumitor responsabilități elevilor.
De exemplu, elevii cu mai multe abilități îi pot ajuta pe cei care au dificultăți de învățare și pentru ca acest lucru să fie posibil, profesorul trebuie să-și fi delegat parțial responsabilitatea.
Delegat în pregătirea individuală a copiilor
În formarea copiilor este de asemenea important ca aceștia să își asume treptat anumite responsabilități. Pentru ca acest lucru să fie posibil, părinții lor trebuie să delege copiilor lor, adică trebuie să le acorde o anumită autonomie atunci când decid asupra unor chestiuni. De exemplu, poate fi pozitiv ca părinții să delege copiilor lor lucruri precum păstrarea ordinii în camera lor și unele sarcini zilnice (plimbarea câinelui sau aruncarea gunoiului). Scopul delegării anumitor acțiuni are un caracter educativ și de formare.
Fotografii: iStock - erwo1 / geotrac
