definiția autotrofului
Înțelegem prin ființe vii autotrofe sau autotrofe care se hrănesc singure și care își produc propria hrană în interior, ceea ce înseamnă că nu trebuie să o caute afară. Cuvântul autotrof provine din greacă, o limbă în care prefixul auto înseamnă auto, auto și trofe alimentare. Ființele autotrofe sunt atunci cele care hrănesc prin obținerea din mediu a substanțelor și elementelor necesare pentru a-și produce propriile alimente în interior. Numai plantele pot fi, în acest fel, considerate ființe autotrofe.
Conceptul de autotrofe, provenind din biologie, este folosit pentru a desemna acele persoane care iau elemente din natură pentru a le transforma în hrană în interior. În acest fel, plantele sunt singurele care efectuează acest proces, luând din mediul înconjurător elemente naturale care nu sunt în mod corespunzător alimente, cum ar fi lumina sau dioxidul de carbon și transformându-le în interior în clorofilă sau alimente care le permite să crească și să se dezvolte. Restul ființelor vii, adică animalele și ființa umană, sunt ființe heterotrofe, ceea ce înseamnă că se hrănesc cu alte ființe vii, fie că sunt erbivore sau carnivore, nu iau elemente anorganice pentru a le transforma în hrană.
Ființele vii considerate autotrofe, plante și unele microorganisme, sunt înțelese ca prima verigă din lanțul alimentar, deoarece animalele erbivore se hrănesc cu ele, care servesc apoi ca hrană pentru ființele carnivore. Aceasta înseamnă că, fără existența vegetației, viața nu ar fi posibilă, întrucât lanțul trofic nu ar putea începe niciodată direct ca erbivore și atunci carnivorele nu aveau de ce să se hrănească, ambii heterotrofi. Autotrofele servesc ca sursă de energie pentru heterotrofii care le consumă direct (erbivore) sau indirect (carnivore).
