definiția abandonului
Noțiunea de abandon se referă la actul de a lăsa deoparte sau de a neglija orice element, persoană sau drept care este considerat posesia sau responsabilitatea altei persoane. Abandonul poate fi folosit în sfera juridică sau în diferite spații și situații din viața de zi cu zi, unele dintre posibilele abandonuri fiind mai grave decât altele.
Dacă se înțelege din punct de vedere legal, abandonul se va referi întotdeauna la neglijarea unei persoane sau a unui bun în mâinile altuia. În acest sens, abandonul implică faptul că o altă persoană poate suferi un prejudiciu ca urmare a unui astfel de act de abandon și, prin urmare, situația trebuie rezolvată legal sau judiciar. Când vorbim despre abandon în acest domeniu, se referă în general la abandonul pe care un părinte îl poate comite cu copiii lor, o persoană responsabilă cu persoana de care trebuie să aibă grijă (cum ar fi un profesor cu elevul său, un medic cu pacientul său). Abandonul, totuși, nu poate fi întotdeauna fizic, ci în multe cazuri moral sau psihologic. Mai mult,abandonarea proprietăților sau a bunurilor mobile este, de asemenea, o situație care trebuie soluționată din punct de vedere judiciar, deoarece trebuie soluționate litigii cu privire la posibilul transfer al acelei proprietăți către o terță parte.
Cu toate acestea, termenul de abandon poate fi aplicat unei nenumărate situații în care punctul de vedere juridic este irelevant. În acest sens, abandonul este înțeles ca simpla punere deoparte a elementelor sau structurilor de gândire, credințe sau sentimente care fuseseră prezente până în acel moment. În acest sens, abandonarea credințelor, ideologiilor sau sentimentelor religioase față de o persoană sunt fenomene obișnuite pentru ființa umană și acestea nu implică neapărat că se comite o infracțiune sau că situația trebuie rezolvată legal.
