definiția verbală
Relativ la termenul „verb”, cuvântul verbal servește ca adjectiv pentru orice are legătură cu utilizarea limbajului. Un element verbal sau fenomen este unul care implică existența atât a comunicării vorbite, cât și a celor scrise. De exemplu, o agresiune verbală este, spre deosebire de alte tipuri de agresiuni, una care se dezvoltă prin utilizarea cuvintelor explicite și nu implicite sau ascunse.
În mod tradițional, adjectivul „verbal” este utilizat pentru a se referi la un tip de comunicare care se stabilește prin utilizarea limbajului oral în care se folosește utilizarea cuvintelor, interjecțiilor și expresiilor de tot felul. Pentru ca comunicarea verbală să existe, este necesar să existe un limbaj care să permită exprimarea conceptelor sau a denumirilor aparținând fiecărei entități. Limbajul oral și verbal este, fără îndoială, una dintre cele mai importante și exclusive realizări ale ființei umane, care o diferențiază semnificativ de restul ființelor vii.
În multe situații, adjectivul „verbal” se aplică și situațiilor în care vorbirea este importantă, de exemplu atunci când violența verbală este denumită opusă violenței fizice. În acest sens, puterea cuvântului este întotdeauna recunoscută ca o valoare poate chiar mai importantă decât cea a actelor, deoarece ființa umană poate exprima nemulțumiri profunde prin intermediul lor. Cu toate acestea, cuvintele și comunicarea verbală ne permit, de asemenea, să ne clarificăm sentimentele pozitive.
Prin definiția opusă, înțelegem comunicarea non-verbală ca fiind orice lucru care servește la exprimarea sentimentelor, valorilor sau gândurilor, dar prin alte elemente decât vorbirea. În acest grup putem include diferitele tipuri de gesturi și expresii faciale, mișcări și posturi ale corpului. Toate acestea constituie modalități de exprimare a senzațiilor noastre în mod indirect și, în multe cazuri, acest tip de comunicare involuntară și spontană poate fi.
