definiția odihnei

Este cunoscut ca odihnă pentru acea stare în care un obiect sau un individ nu este stresat, ci, dimpotrivă, este relaxat. În fizică, starea de odihnă este considerată naturală în majoritatea elementelor care alcătuiesc lumea, iar starea de tensiune, prin opoziție, este una care este generată de același element sau de agenți externi. Starea de odihnă este și pentru ființa umană starea naturală, de relaxare și liniște. Pentru a ajunge la starea de odihnă, trebuie să fiți aranjați confortabil în spațiu, pe lângă faptul că nu faceți niciun fel de exercițiu sau activitate care tensionează mușchii.

Odihna nu este altceva decât starea naturală sau starea majorității lucrurilor care există pe planetă. Astfel, toate elementele se nasc cu o formă care poate fi modificată de îndată ce se aplică tensiunea. Când se vorbește despre o bandă de cauciuc în repaus, aceasta se referă la poziția benzii respective înainte sau după întindere.

În cazul ființei umane, starea de odihnă înseamnă că corpul și mintea se află într-o stare de relaxare completă, fără stres sau posibile griji care contribuie la generarea tensiunii. Tensiunea poate fi vizibilă atât în ​​mușchi, cât și în psihic, prin urmare starea de repaus trebuie să fie o combinație a ambelor spații.

Starea de odihnă este recomandată în mod normal persoanelor care nu se află într-o stare optimă de sănătate, deoarece intrarea în tensiune poate provoca daune mai mari. Odihna implică, în general, culcare, consumul de alimente ușoare care nu necesită prea multă digestie și odihnă. Cu toate acestea, omul cunoaște și o stare de odihnă mult mai naturală și mai cunoscută, care este cea care se generează atunci când dormi. Corpul se odihnește fizic de orice activitate și mintea intră într-o stare de inconștiență, dar nu de inactivitate.