definiția propoziției coordonate
O propoziție coordonată este un tip de propoziție compusă, adică cele care constau din două sau mai multe forme verbale (cele care au un singur verb sunt propoziții simple).
Există trei tipuri de propoziții compuse: coordonate, subordonate și juxtapuse.
Propozițiile coordonate sunt acelea care părțile care o formează au același nivel sintactic. Cu alte cuvinte, fiecare propunere este independentă și nu depinde una de cealaltă. În acest fel, fiecare propunere sau parte a propoziției are sens pe cont propriu. Această circumstanță este exclusivă propozițiilor coordonate și nu apare în cazul propozițiilor subordonate sau juxtapuse, în care există o relație de dependență a propozițiilor care fac parte din propoziție.
În toate propozițiile coordonate există câteva elemente de asociere, cunoscute și sub numele de legături. Cele mai cunoscute particule sau legături sunt: și, sau, nici, e, dar, deși, mai multe, totuși etc.
Clasele de propoziții coordonate
În funcție de tipul de legătură care le unește sau de semnificația lor, aceste propoziții pot fi împărțite astfel: copulative, disjunctive, adversative, distributive și explicative.
- Propozițiile copulative sunt cele care exprimă suma sau unirea a două părți, în sens pozitiv sau negativ. Dacă spunem „Prietenul meu este înalt și nepoata mea este înaltă”, ar fi o uniune pozitivă. Dimpotrivă, „Nici prietenul meu nu cântă, nici mătușa mea nu dansează” ar fi un exemplu de unire în sens negativ.
- Propozițiile disjunctive sunt cele care prezintă două sau mai multe posibilități. Un exemplu ar fi următorul: „Ori veniți aici sau mai bine mergeți”.
- Propozițiile adversative sunt cele care manifestă o opoziție în sensul propozițiilor care le formează, iar legătura lor caracteristică este doar. Să luăm două exemple simple: „Îți place să mergi cu bicicleta, dar nu o poți face frecvent”, „Vreau să-ți scriu, dar nu mă pot decide” (în acest caz link-ul este mai mult un mod mai cult decât dar).
- Propozițiile distributive prezintă o alternanță neopusă („Unii vin, alții pleacă” sau „Ei bine du-te cu mine, ei bine nu te duce, te vei distra minunat”).
- Propozițiile explicative sunt cele în care o propoziție explică sensul celeilalte. Dacă spunem „S-a ridicat târziu, adică nu s-a trezit devreme”, există o parte din propoziție care servește ca o clarificare a unei alte structuri a propoziției.
