definiția deșertului
Deșertul este unul dintre cele mai cunoscute și ușor de identificat medii geografice datorită vegetației sale foarte rare și, de asemenea, datorită prezenței unor terenuri nu foarte fertile, fie prin dune de nisip, fie prin uscat care nu permite niciun tip de cultivare. Cel mai cunoscut deșert din lume este deșertul Sahara, care ocupă mai multe țări din Africa de Nord și Centrală și care, în ceea ce privește extinderea, este cel mai mare. Cu toate acestea, multe alte regiuni ale planetei sunt considerate deșertice și nepotrivite pentru dezvoltarea vieții umane, animale sau vegetale.
Principalele caracteristici ale deșertului au legătură cu calitatea solurilor sale și cu nivelul de precipitații pe care aceste zone îl primesc pe tot parcursul anului. Astfel, putem spune că ceea ce diferențiază în mod clar deșerturile de alte ecosisteme este că au precipitații reduse și, prin urmare, solurile lor sunt aride sau nepotrivite pentru cultivare. În același timp, deșerturile au un interval semnificativ de temperatură, ceea ce înseamnă că, deși temperaturile sunt de obicei foarte ridicate în timpul zilei și foarte scăzute noaptea. Acest lucru adaugă, de asemenea, elemente pentru a face din acest spațiu un loc neplăcut pentru o viață permanentă în el.
Datorită acestor condiții, deșerturile se caracterizează prin faptul că au foarte puțină vegetație, precum și animale care sunt specifice acelor zone și care au anumite elemente pentru a supraviețui. Cu toate acestea, flora și fauna deșertului sunt foarte rare, printre speciile animale putem menționa diferite tipuri de șopârle, șopârle, insecte, scorpioni, păsări de pradă și cămile. Plantele tipice ale deșerturilor sunt cactușii și palmierii, precum și arbuștii mici care nu ajung prea sus și care servesc în principal ca refugiu pentru animalele din deșert.
