definiție cache

Când vorbim despre memoria cache în calcul, vorbim despre acea cantitate de informații care rămâne temporar în computer și care ajută la dobândirea vitezei și eficienței atunci când este necesar să recurgeți la un anumit tip de date. Numele memoriei cache provine din franceză, care înseamnă „ascuns” sau „ascuns”.

Sistemul de memorie cache este special conceput pentru a servi stocarea corectă și organizată a informațiilor într-un computer. Funcția sa este practic să păstreze într-un mod temporar și accesibil acele date care sunt necesare pentru îndeplinirea anumitor funcții sau sarcini. Această disponibilitate permite fiecărui program sau fișier să aibă acces imediat la informațiile necesare și se poate dedica astfel creșterii nivelului de eficiență a funcțiilor normale. În acest fel, memoria principală are un mare ajutor care vă permite să obțineți o viteză de performanță mai mare și rezultate mai bune în afara capacităților sale limitate.

Memoria cache este structurată în mod normal în câmpuri mici în care sunt stocate datele necesare (până la un octet de spațiu pentru fiecare câmp sau celulă). Poate avea loc ca parte integrantă a memoriei principale, precum și poate fi localizat în afara acesteia și activat autonom. Prin metoda ratei de accesare sau numărul mediu de comenzi primite de fiecare dată, se stabilește o ordine a celor mai solicitate elemente și, prin urmare, devine mai disponibilă, ștergând în cele din urmă cele care nu vor mai fi utilizate din nou.

Când se vorbește despre memoria cache a discului, se referă la un proces similar cu cel al memoriei cache RAM care are loc în aceeași memorie principală. Această procedură este un alt mod de a implementa sistemul de memorie cache evitând utilizarea memoriei lente a discului, dar menținând interiorul activ și oferindu-vă date într-un mod mult mai direct.