definiția epitetului

Un epitet este o formă de adjectiv, în special este un adjectiv explicativ. Ca orice alt adjectiv, epitetele sunt de acord în gen și număr cu substantivele pe care le însoțesc. Pe de altă parte, aceste adjective explicative afirmă o calitate care este deja tipică substantivului, adică epitetul oferă informații despre ceva care este deja cuprins în ideea substantivului. Funcția epitetelor este de a adăuga o componentă emoțională substantivului, în așa fel încât să servească la sublinierea sensului său. Epitetele fac, în general, parte din limbajul poetic. Adjectivul explicativ este un element dispensabil al comunicării, deoarece nu variază sensul substantivului și îl completează și subliniază.

Atenționând la etimologia cuvântului, epitetul provine din greacă, în mod specific din cuvântul epiteton, care înseamnă adăugat sau adăugat.

Exemple concrete de propoziții cu epitete

În propoziția „zăpadă rece de iarnă”, cuvântul rece este un epitet, deoarece acest adjectiv nu informează despre zăpadă, deoarece este întotdeauna rece.

În propoziția „Îmi amintesc de mierea dulce din copilăria mea”, adjectivul dulce este, de asemenea, un epitet, deoarece mierea este deja neapărat dulce. Pe de altă parte, dacă ar spune „am obținut o înfrângere dulce”, dulceața nu ar fi un epitet, întrucât o înfrângere nu trebuie să fie dulce (ar putea fi amară, tristă, dureroasă etc.).

În propoziția "albastrul intens al cerului" putem vedea că albastrul este un epitet, dar în acest caz adjectivul albastru oferă informații despre cer, deoarece cerul nu are întotdeauna aceeași culoare (în mod normal este albastru, dar există variații cromatice foarte diverse).

Utilizarea epitetelor în limbajul poetic

Poezia are un limbaj propriu și pentru a obține o forță creativă mai mare, poeții recurg la așa-numitele figuri de stil. Unul dintre ele este epitetul. Din punct de vedere literar, epitetul este o figură a acumulării, deoarece are scopul de a spori sensul a ceea ce este descris.

Dacă într-un vers poetul se referă la crinul alb, pajiștile verzi, gheața rece sau mărăcinile spinoase, suntem în fața unor exemple concrete de epitete. S-ar putea spune că această formă de adjectivare este aproape exclusivă poeziei, la fel cum se întâmplă cu alte figuri de stil. Cu toate acestea, în unele ocazii folosim epitete în afara poeziei, cum ar fi atunci când spunem „o luptă oribilă” sau când ne referim la unele personaje istorice cu o caracteristică singulară care le definește (Alejando Magno, Alfonso X el sabio sau Felipe cel frumos).

Foto: iStock - SrdjanPav