definiția individului
Conceptul de individ are, fără îndoială, o mare complexitate și bogăție. În termeni tehnici, simbolizează tot ceea ce nu poate fi divizat, deși, în termeni generali, este folosit pentru a se referi la ființa umană sau la om, deoarece nu poate fi divizat sau fragmentat. Individul este astfel cea mai mică și simplă unitate a sistemelor sociale complexe și, de asemenea, sursa din care sunt stabiliți și organizați.
Definiția conceptului de individ poate fi stabilită la diferite niveluri. Dacă se începe cu nivelul ontologic, al existenței sale, nu există nicio îndoială că noțiunea de individ a fost profund îmbogățită de teoriile filosofului francez R. Descartes care a propus celebra sintagmă „Cred, de aceea sunt”. Prin intermediul acestuia, individul este atâta timp cât are capacitatea de a gândi, reflecta și folosi darurile sale raționale. În același timp, această frază recunoaște poziționarea individului într-un mediu în care există, legându-se astfel de tot ceea ce îl înconjoară.
Într-un alt sens, ideea individului ca ființă unică și irepetabilă care nu poate fi copiată sau imitată a fost de asemenea propusă întrucât fiecare apare într-un mediu specific, cu anumite capacități fizice și într-un context istorico-spațial specific. Toate aceste elemente îl transformă într-o ființă indivizibilă în sine și particulară, deoarece îi conferă caracteristicile și trăsăturile pe care le va poseda (în mare măsură) de-a lungul vieții sale.
Cu toate acestea, individul ca ființă umană nu este un element proiectat anterior și prestabilit, ci, dimpotrivă, este o persoană capabilă să învețe, să primească cunoștințe, să dobândească abilități și să dezvolte cultura. Aici intră apoi rolul pe care mediul și coexistența cu alți indivizi din societate îl ocupă pentru ca un individ să devină astfel.
