definiția poveștii fantastice
Literatura vă permite să recreați realitatea în multe feluri și chiar să inventați o realitate diferită, cu alte coordonate. Și o poveste fantastică este, tocmai, o operă de ficțiune în care personajele trăiesc într-o lume imaginară, cu elemente reale și ireale și de obicei cu o dimensiune supranaturală.
Povestea fantezistă este un gen literar care a devenit foarte popular în secolele XIX și XX cu lucrări de renume mondial: Stăpânul inelelor, Cronicile din Narnia, Alice în Țara Minunilor sau diferitele romane ale lui Harry Poter. În afară de calitatea lor literară incontestabilă, toți au ceva în comun: intriga are loc într-o lume fantastică, unde imposibilul devine real. Cititorul întâlnește ființe imaginare, cu facultăți diferite de cele umane, cu legi imposibile ale naturii și, în cele din urmă, cu o realitate distorsionată.
Povestea fantastică în oricare dintre formele sale are un precedent clar: mitologia. În ciuda asemănărilor dintre cele două povești, există o diferență notabilă, întrucât mitologia are un scop explicativ (de a descrie originea universului sau de a-i învăța pe oameni care ar trebui să fie comportamentul lor). În schimb, povestea fantezistă își propune să se joace cu fantezia cititorului, să-l distreze și să-i hrănească imaginația.
Povestea fantastică are, de asemenea, o asemănare cu un alt gen, science fiction. În ambele genuri există o ordine diferită a realității, dar în ficțiunea științifică accentul se pune pe componenta științifică și nu pe imaginație (de exemplu, în lumea curajoasă a lui Aldous Huxley, oamenii sunt supuși puterii mașinilor, dar restul dintre circumstanțe sunt total reale).
Povestea fantastică permite să combine un argument convențional (un personaj în căutare de aventuri sau o poveste de dragoste) în cadrul diferiților parametri, lumea supranaturală, unde posibilitățile ficțiunii sunt nelimitate.
Motive pentru succesul poveștii fantastice
Povestea fantezistă este atât de populară pentru unii cititori încât s-a încercat să ofere o explicație pentru acest fenomen. În acest sens, sunt cei care consideră că descoperirea inconștientului în mintea umană a jucat un rol important în acest boom literar. Pentru alții, ea se supune unei nevoi: fugi de realitatea care ne înconjoară și trăiește alte lumi (s-ar putea spune că ar fi un fel de evadare).
Elementul fantastic al literaturii are o altă trăsătură pe care nu ar trebui să o uităm: purtăm cu toții un copil în noi și, într-un fel, povestea fantastică se conectează cu mintea copilului, fără prejudecăți sau idei preconcepute. Dacă un copil spune o poveste așa cum o trăiește, ar spune cu siguranță o poveste fantastică.
