definiția refugiului
Spațiul creat artificial de om sau luat de el ca spațiu de protecție împotriva posibilelor pericole este cunoscut drept refugiu. Un adăpost își ia numele în mod specific din ideea de a adăposti o persoană sau un animal de amenințări care le pot pune în pericol supraviețuirea. Ca atare, refugiul devine un fel de locuință care poate fi temporară sau care poate deveni permanentă în funcție de nevoile și posibilitățile specifice fiecărei situații. Totuși, dacă este înțeleasă ca un spațiu sigur și mai mult sau mai puțin confortabil, orice casă poate fi considerată un refugiu pentru oameni.
Adăposturile erau deosebit de importante în vremurile umanității în care omul era nomad și nu își construia propriile case, ci se adapta la forme naturale, cum ar fi peșteri, unde se putea proteja de vremea nefavorabilă, precum și de animale periculoase. Prin urmare, adăpostul are o importanță vitală în ceea ce privește supraviețuirea unui animal care nu are o locuință permanentă sau fixă.
În general, adăposturile sunt luate ca atare în situații extreme și, prin urmare, sunt, așa cum sa spus doar, forme naturale la care se adaptează animalul pe cale de dispariție. Cu toate acestea, oamenii și-au construit propriile adăposturi în situații de nevoie, de exemplu atunci când trebuie să aibă loc în spații inospitaliere (munți, pădure etc.).
Termenul adăpost, urmând acest sens, este, de asemenea, utilizat pentru a se referi la instituțiile special planificate și organizate pentru a proteja animalele domestice în pericol, în special câinii de stradă și pisicile. Adăposturile pentru animale se caracterizează prin spații mari în care animalele în cauză sunt protejate și păstrate pentru a evita îmbolnăvirea bolilor, precum și pentru a împiedica umplerea zonelor urbane cu animale libere, periculoase pentru oameni.
