definirea relațiilor de muncă
Este cunoscut sub numele de relații de muncă cu legătura care se stabilește între două sau mai multe persoane la locul de muncă sau la locul de muncă. Relațiile de muncă sunt cele care sunt generate între cel care își oferă forța de muncă (fizică sau mentală) și cel care oferă capitalul sau mijloacele de producție pentru prima persoană care îndeplinește sarcina (un exemplu în acest sens ar fi angajatul a unui birou și a proprietarului sau șefului care îi acordă spațiul de lucru plus toate resursele necesare pentru îndeplinirea sarcinii).
Una dintre cele mai distinctive caracteristici ale relațiilor de muncă este că acestea sunt, de obicei, dezechilibrate în sensul că există întotdeauna cineva în ele care are puterea de a le începe sau de a le termina după oportunitatea lor, iar acea persoană este cea care angajează angajatul sau care asigură mijloacele de producție pentru a putea lucra. În multe cazuri, relațiile de muncă devin problematice atunci când angajatorul folosește această putere în avantajul său într-un mod exagerat pentru a efectua practici de maltratare sau abuz de muncă.
Relațiile de muncă au mai multe elemente care le organizează universal. Pe de o parte, unul dintre cele mai importante elemente ale oricărei relații de muncă este salariul sau plata pe care o va primi persoana pentru munca sa. Cuantumul salariului poate fi impus universal (de exemplu, pentru o anumită activitate se știe că minimul convenit trebuie să fie atât de mulți bani) sau poate varia în funcție de circumstanțe specifice (dacă lucrătorul este independent, dacă munca este temporară, dacă este orară, dacă se plătesc ore suplimentare etc.). În general, statul este responsabil de stabilirea politicilor care respectă drepturile lucrătorilor atât în sfera publică, cât și în cea privată și, deși se știe că sfera publică este mai stabilă în acest sens, sfera privată poate fi controlată și pentru stat.
O altă problemă importantă în domeniul relațiilor de muncă este contractul, deși nu există universal sau istoric deoarece pentru o lungă perioadă de timp relațiile de muncă au fost stabilite (și continuă să fie stabilite) pe baza cuvântului persoanelor implicate. Contractul este documentul în care condițiile de muncă, tipul de sarcină care trebuie îndeplinită, tipul de plată și alte tipuri de aranjamente suplimentare care pot fi făcute (de exemplu, ajustarea salariului în caz de perioade de inflație sau din cauza creșterii sarcini). Contractul este cea mai importantă parte juridică a relațiilor de muncă și trebuie respectat de ambele părți.
